luni, 29 septembrie 2014

Plâns de toamnă




 Bat lung peste țară
 Reci ramuri de vânt
 Și codrul de ceară
 Miroase a sfânt.
 
 Vin zile cărunte...
 Spre văile moi
 Se lasă mărunte
 Dulci neguri de oi.
 
 Cocoare gonace
 Pe-un cer pământiu
 Spre calde conace
 Aceleași căi scriu
 
 Și-n poala zăbună
 A norilor orbi
 Văzduhul adună
 Sinoade de corbi.
 
 Dezmierzi o lumină?
 Se stinge... De-acum
 Ți-e mâna de tină, 
 Obrazul de fum.  


(Versuri: Vasile Voiculescu; Muzica și interpretarea: Tudor Gheorghe)

duminică, 21 septembrie 2014

Și totuși vine toamna...



E încă verde iarba pe coline
Și zilele nu s-au scurtat de tot
Și cineva cu-n sac în spate vine
De sus din munți, ca de la un complot.
Porumbul are încă dinți de lapte
Albinele se-ngreuiează-n zbor
Văratec plouă-n fiecare noapte
Și greierii mai cântă până mor. 

 Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le mușca e încă interzis.
În clăi de fân miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul
În aguride pivnicerul moare
Mai este pân' la nuntă timp destul.

 Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și tu o simți și o îngâni
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și vai: suntem bătrâni.  


(Versuri: Adrian Păunescu; Muzica și interpretarea: Tatiana Stepa)

miercuri, 17 septembrie 2014

Niciodată toamna

De câteva zile am o dispoziție de toamnă târzie... Poate și pentru că vremea s-a transformat radical la scurt timp după ce ne-am întors de la mare... Ca urmare, voi asculta mai multe capodopere ale toamnei... 
Astăzi este rândul lui Tudor Gheorghe cu al său omagiu adus toamnei, pe versurile lui Tudor Arghezi.


 Niciodată toamna nu fu mai frumoasă 
 Sufletului nostru bucuros de moarte. 
 Palid așternut e câmpul de mătasă. 
 Norilor copacii le urzesc brocarte. 
  
 Casele-nșirate, ca niște ulcele 
 De vin învechit pe fundul lor de lut,  
 Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare,  
 Din mocirla cărui aur am băut. 
  
 Păsările negre suie spre apus,  
 Ca frunza bolnavă a carpenului sur 
 Ce se desfrunzește, risipind în sus 
 Foile-n azur. 
  
 Cine vrea să plângă, cine să jelească 
 Vină să asculte-ndemnul ne-nțeles,  
 Și cu ochii-n facla plopilor cerească 
 Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes. 

duminică, 14 septembrie 2014

Tot la mare...

Parcă nu mă mai satur de mare... 









joi, 11 septembrie 2014

Luna argintie

Pe malul mării, azi-noapte...









vineri, 5 septembrie 2014

A venit toamna...

A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva...
Aşa este, cel puţin calendaristic, şi totuşi... la noi încă nu a sosit. Am fentat-o puţin, profitând de vremea excepţional de frumoasă pentru începutul ei. Am tras o fugă la mare şi am crezut că ne-am întors undeva în timp, prin iulie. Excepţia a fost liniştea, care nu este specifică lunilor iulie şi august. Soare, mare, valuri, pescăruşi... Toate, numai bune să ne încărcăm cu energie pentru lunile de iarnă... Iată câteva imagini din acest minunat început de septembrie:











marți, 2 septembrie 2014

Hai la drum!

 Plecăm din nou la mare!




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly