Talentul există chiar și unde nu te aștepți. Trebuie doar să cadă o rază de lumină asupra lui și să-l reveleze cu o scurtă sclipire. "Uite-l, frate! Ăla e. Ia-l de acolo și fă ceva cu el!" De multe ori sclipirea poate fi înșelătoare. Știu din experiență. După ce-am irosit mai multe zeci de talente, mi s-a mai oferit o șansă: m-am apucat de cusut. Descoperisem niște materiale interesante pe care le vedeam metamorfozate în pantaloni de vară fistichii.
- O să arăți ca naiba! m-a încurajat în maniera-i specifică nevasta din dotare.
Vorbele-i înțelepte nu m-au oprit. Am luat materialul și l-am croit, copiind tiparele unor pantaloni mai vechi, sacrificați special pentru asta. Aveam o mașină veche de cusut, moștenire de familie. Până la urmă, cu poticneli și întreruperi, am scos-o la capăt. Creația mea, privită cu îngăduință, oscila între pantaloni scurți, kilt și fustă-pantalon. Plin de elan, am executat încă două. Urmarea? În vara trecută am devenit cunoscut nu numai în cartierul meu, ci și pe plajele din Costinești și Neptun. N-am fost chiar arătat cu degetul, dar aduceam râsul pe fețele oamenilor care mă vedeau și asta m-a bucurat. Iar bucuria m-a îmboldit să trec la second level. Am perseverat, ajungând la rezultate mai onorabile. Așa se face că, acum o lună, am luat drumul magazinului de electrocasnice. Voiam o mașină de cusut bună, dar nu știam precis ce anume. Când am ajuns aici, am văzut-o.
A fost dragoste la prima vedere.
- Marian, dragă, asta-i mașină de cusut sau computer? a râs nevastă-mea.
- Poate să fie și avion, eu tot o s-o iau. Uite câte știe să facă: coase, bate butoniere, brodează, scrie litere...
- Ha, ha, o să faci literatură textilă!
-Artă, dragă. With my BROTHER.
- Your Brother is like a Singer? a preluat ea jocul de cuvinte, arătându-mi și o mașină sub marca numită.
- Nu știu precis. Dar ce știu e faptul că this Brother is a complete musician. Poate interpreta orice partitură...
N-am cumpărat-o încă, pentru că s-a ivit această ocazie și vreau s-o câștig. Dacă nu voi reuși, o voi cumpăra.
De la ea mi s-a tras și un vis. Era cu manechine pe catwalk, picioare lungi, blițuri, lux, nebunie. Eram acolo. Deși mă cheamă Marian, se făcea că eram Armani. O legătură există. Marian e anagrama perfectă a lui Armani. Lumea nu le are însă cu anagramele, așa că o să folosesc pentru creațiile mele vestimentare George Armeanu. Doar, doar m-o confunda cineva cu ilustrul Giorgio Armani... În rest, numai de bine!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.
