Echinocțiu în roz

Striptease de martie

Glumă de primăvară

  

  Baba Dochia și trupa-i 
  De băbuțe capricioase 
  Vin să scrie preambulul 

Primavera, Botticelli

  Primăverilor frumoase. 
  Și își scutură zăpada 
  Dând jos câte-un cojocel, 
  Am văzut în despuiere 
  Alb, ghiduș, un ghiocel. 
  Și-aveam o nedumerire-n 
  Hora fulgilor pufoși: 
  Cum să fie nouă babe,  
  Dac-a noua zi-i de moși? 
  Cu urări și cu pahare, 
  Parcă patruzeci, ca-n vis, 
  Strălucire, gându-n floare, 
  Primăvară, fă striptease! 

Dan Sorin Manea                                                                           

My Brother is a complete musician

   Talentul există chiar și unde nu te aștepți. Trebuie doar să cadă o rază de lumină asupra lui și să-l reveleze cu o scurtă sclipire. "Uite-l, frate! Ăla e. Ia-l de acolo și fă ceva cu el!" De multe ori sclipirea poate fi înșelătoare. Știu din experiență. După ce-am irosit mai multe zeci de talente, mi s-a mai oferit o șansă: m-am apucat de cusut. Descoperisem niște materiale interesante pe care le vedeam metamorfozate în pantaloni de vară fistichii. 

   - O să arăți ca naiba! m-a încurajat în maniera-i specifică nevasta din dotare. 

   Vorbele-i înțelepte nu m-au oprit. Am luat materialul și l-am croit, copiind tiparele unor pantaloni mai vechi, sacrificați special pentru asta. Aveam o mașină veche de cusut, moștenire de familie. Până la urmă, cu poticneli și întreruperi, am scos-o la capăt. Creația mea, privită cu îngăduință, oscila între pantaloni scurți, kilt și fustă-pantalon. Plin de elan, am executat încă două. Urmarea? În vara trecută am devenit cunoscut nu numai în cartierul meu, ci și pe plajele din Costinești și Neptun. N-am fost chiar arătat cu degetul, dar aduceam râsul pe fețele oamenilor care mă vedeau și asta m-a bucurat. Iar bucuria m-a îmboldit să trec la second level. Am perseverat, ajungând la rezultate mai onorabile. Așa se face că, acum o lună, am luat drumul magazinului de electrocasnice. Voiam o mașină de cusut bună, dar nu știam precis ce anume. Când am ajuns aici, am văzut-o. 

   A fost dragoste la prima vedere. 

 - Marian, dragă, asta-i mașină de cusut sau computer? a râs nevastă-mea. 

 - Poate să fie și avion, eu tot o s-o iau. Uite câte știe să facă: coase, bate butoniere, brodează, scrie litere... 

 - Ha, ha, o să faci literatură textilă! 

 -Artă, dragă. With my BROTHER. 

 - Your Brother is like a Singer? a preluat ea jocul de cuvinte, arătându-mi și o mașină sub marca numită. 

 - Nu știu precis. Dar ce știu e faptul că this Brother is a complete musician. Poate interpreta orice partitură... 

  

   N-am cumpărat-o încă, pentru că s-a ivit această ocazie și vreau s-o câștig. Dacă nu voi reuși, o voi cumpăra. 

   De la ea mi s-a tras și un vis. Era cu manechine pe catwalk, picioare lungi, blițuri, lux, nebunie. Eram acolo. Deși mă cheamă Marian, se făcea că eram Armani. O legătură există. Marian e anagrama perfectă a lui Armani. Lumea nu le are însă cu anagramele, așa că o să folosesc pentru creațiile mele vestimentare George Armeanu. Doar, doar m-o confunda cineva cu ilustrul Giorgio Armani... În rest, numai de bine! 

  

   Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.

Primăvara bobocilor

   Primăvara e, mai mult decât orice alt anotimp, momentul începutului. Așa se face că, încărcat de elanul clipei și încântat de ideea de a concura împletind șnurul stilisticii și creativității la cauza câștigării "mărțișoarelor" oferite de Spring SuperBlog 2015, am pornit la drum. Poftiți și voi! 
  
   Nou în competiție, ușor atins de "începătorită", îmi face plăcere să mă autodenumesc boboc, deși propria-mi rațiune mă fotografiază drept cactus țepos bătut de multele furtuni ale deșertului existențial. Nu vreau să cad în extreme, așa că fac media: boboc țepos. 
  

sursa

   Am ajuns la concluzie: e primăvară, deci e anotimpul (în care șansa e de partea) bobocilor. Și, pentru că martie este la început, un mărțișor și un gând bun pentru toți! Multă baftă tuturor!