Echinocțiu în roz

Striptease de martie

Glumă de primăvară

  

  Baba Dochia și trupa-i 
  De băbuțe capricioase 
  Vin să scrie preambulul 

Primavera, Botticelli

  Primăverilor frumoase. 
  Și își scutură zăpada 
  Dând jos câte-un cojocel, 
  Am văzut în despuiere 
  Alb, ghiduș, un ghiocel. 
  Și-aveam o nedumerire-n 
  Hora fulgilor pufoși: 
  Cum să fie nouă babe,  
  Dac-a noua zi-i de moși? 
  Cu urări și cu pahare, 
  Parcă patruzeci, ca-n vis, 
  Strălucire, gându-n floare, 
  Primăvară, fă striptease! 

Dan Sorin Manea                                                                           

My Brother is a complete musician

   Talentul există chiar și unde nu te aștepți. Trebuie doar să cadă o rază de lumină asupra lui și să-l reveleze cu o scurtă sclipire. "Uite-l, frate! Ăla e. Ia-l de acolo și fă ceva cu el!" De multe ori sclipirea poate fi înșelătoare. Știu din experiență. După ce-am irosit mai multe zeci de talente, mi s-a mai oferit o șansă: m-am apucat de cusut. Descoperisem niște materiale interesante pe care le vedeam metamorfozate în pantaloni de vară fistichii. 

   - O să arăți ca naiba! m-a încurajat în maniera-i specifică nevasta din dotare. 

   Vorbele-i înțelepte nu m-au oprit. Am luat materialul și l-am croit, copiind tiparele unor pantaloni mai vechi, sacrificați special pentru asta. Aveam o mașină veche de cusut, moștenire de familie. Până la urmă, cu poticneli și întreruperi, am scos-o la capăt. Creația mea, privită cu îngăduință, oscila între pantaloni scurți, kilt și fustă-pantalon. Plin de elan, am executat încă două. Urmarea? În vara trecută am devenit cunoscut nu numai în cartierul meu, ci și pe plajele din Costinești și Neptun. N-am fost chiar arătat cu degetul, dar aduceam râsul pe fețele oamenilor care mă vedeau și asta m-a bucurat. Iar bucuria m-a îmboldit să trec la second level. Am perseverat, ajungând la rezultate mai onorabile. Așa se face că, acum o lună, am luat drumul magazinului de electrocasnice. Voiam o mașină de cusut bună, dar nu știam precis ce anume. Când am ajuns aici, am văzut-o. 

   A fost dragoste la prima vedere. 

 - Marian, dragă, asta-i mașină de cusut sau computer? a râs nevastă-mea. 

 - Poate să fie și avion, eu tot o s-o iau. Uite câte știe să facă: coase, bate butoniere, brodează, scrie litere... 

 - Ha, ha, o să faci literatură textilă! 

 -Artă, dragă. With my BROTHER. 

 - Your Brother is like a Singer? a preluat ea jocul de cuvinte, arătându-mi și o mașină sub marca numită. 

 - Nu știu precis. Dar ce știu e faptul că this Brother is a complete musician. Poate interpreta orice partitură... 

  

   N-am cumpărat-o încă, pentru că s-a ivit această ocazie și vreau s-o câștig. Dacă nu voi reuși, o voi cumpăra. 

   De la ea mi s-a tras și un vis. Era cu manechine pe catwalk, picioare lungi, blițuri, lux, nebunie. Eram acolo. Deși mă cheamă Marian, se făcea că eram Armani. O legătură există. Marian e anagrama perfectă a lui Armani. Lumea nu le are însă cu anagramele, așa că o să folosesc pentru creațiile mele vestimentare George Armeanu. Doar, doar m-o confunda cineva cu ilustrul Giorgio Armani... În rest, numai de bine! 

  

   Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.