De câteva zile am o dispoziție de toamnă târzie... Poate și pentru că vremea s-a transformat radical la scurt timp după ce ne-am întors de la mare... Ca urmare, voi asculta mai multe capodopere ale toamnei...
Astăzi este rândul lui Tudor Gheorghe cu al său omagiu adus toamnei, pe versurile lui Tudor Arghezi.
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e câmpul de mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-nșirate, ca niște ulcele
De vin învechit pe fundul lor de lut,
Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie spre apus,
Ca frunza bolnavă a carpenului sur
Ce se desfrunzește, risipind în sus
Foile-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vină să asculte-ndemnul ne-nțeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu