Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea 

 Parcului cu flori albastre 

 Frunze moarte, vorba ceea,  

 Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată 

De mătasa unui nor,  

Visătoare trece-o fată 

C-un plutonier-major. 

  

Rumen de timiditate 

El se uită-n jos posac. 

Ea strivește foi uscate 

 Sub pantofii mici de lac. 

  

 Și-ntr-o fină discordanță 

Cu priveliștea sonoră,  

Merg așa, cam la distanță,  

El major și ea minoră...

(Versuri: George Topârceanu)