vineri, 13 februarie 2015

La mulți ani, Tom și Jerry!


    Bing-bang-bong! Parcă mai ieri își încorda ghearele strașnicul Jaune Tom din Parisul vesel, sărind de pe genericul emisiunii Gala desenului animat — realizată de regretata Viorica Bucur în anii '70-'80 la televiziunea unică — direct în inimile noastre de copii. Asemenea momente erau rare în acei ani și se cuveneau gustate ca un elixir ce permitea deschiderea porții spre vis. 


    Amintirea vine cu efect de bumerang (a se citi Boomerang) pe filiera motănească. De la Jaune Tom la, simplu, Tom. Ba nu simplu, ci dublu: Tom și Jerry. Prieteni și dușmani, victimă și învingător, bun și rău, dar inseparabili. Un cuplu la fel de tare ca și cele mai celebre cupluri comice hollywoodiene. Ba mai mult. Irezistibili, imprevizibili și indestructibili, dovedesc și acum, la 75 de ani de la prima lor apariție, că-și pot face loc cu ușurință în inimile puștilor. Oricâte generații s-au succedat pe parcursul celor mai bine de șapte decenii, motanul și șoricelul le-au câștigat prietenia, iar năzdrăvăniile lor nu s-au demodat. 
  


    Sunt prinși continuu într-o fugăreală nebună, în care cel ce este inițial victimă se poate declara la final învingător, pe principiul "cine râde la urmă râde mai bine". Iar învingătorul, cel care râde mai bine, este de obicei cel mic. Nu, nu șoricelul, ci copilul. Copilul din fața ecranului, intrat cu totul în poveste, empatizând alternativ când cu un personaj, când cu celălalt. Copilul-copil, dar și adultul-copil. Pentru că aceste simpatice personaje nu numai că și-au făcut noi prieteni, dar nu i-au pierdut nici pe cei vechi: o familie de 75 de generații. 
     Și, pentru că latinescul anima înseamnă suflet, am putea spune că William Hanna și Joseph Barbera, cei ce au creat aceste desene, nu numai că le-au dat suflet, ci le-au făcut să dea ceva din sufletul lor fiecărui copil.
  

joi, 12 februarie 2015

Amintiri dintr-un ianuarie nu prea îndepărtat...





joi, 22 ianuarie 2015

Iarna


 Iarna, de Vasile Alecsandri

 Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
 Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
 Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
 Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
 
 Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
 Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
 Soarele rotund și palid se prevede printre nori
 Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
 
 Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
 Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
 Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
 Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.
 
 Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
 Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
 Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
 În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly